Mecanica

Conform descrierii producătorului, unitatea externă DVD și CD este gândită pentru trei situații. Prima este laptopul care nu are unitate optică încorporată. A doua este unitatea defectă dintr-un calculator altfel funcțional. A treia este dorința de a folosi mai eficient dispozitivele electronice. Conectarea este descrisă ca simplă și universală.

Producătorul menționează și un inscriptor de CD încorporat, util la transferul și păstrarea datelor. Designul este, conform descrierii, compact, deci se depozitează și se transportă ușor. Parametrii exacți, de pildă interfața, viteza sau compatibilitatea cu sistemele de operare, verificați-i în pagina produsului, deoarece nu apar în descrierea scurtată.

O unitate DVD externă are sens dacă deschideți de câteva ori pe an discuri vechi. Pot fi fotografii, documente, muzică sau programe din trecut. Dacă folosiți des discurile, țineți unitatea lângă calculator. Dacă nu vă mai trebuie, copiați restul datelor pe alt mediu de stocare și puneți unitatea deoparte.

Capacitatea este diferența principală. Un CD standard marcat 700 MB are, potrivit Wikipedia, aproximativ 703 MiB, iar unul mai vechi, de 74 de minute, aproximativ 650 MiB. Un DVD cu un singur strat, de tip R sau RW, are circa 4,7 GB. Un DVD cu două straturi, de tip DL, ajunge la aproximativ 8,55 GB. Pentru ambele tipuri de discuri vă trebuie o unitate CD DVD externă.

Marcajul R înseamnă că pe disc se pot scrie date o singură dată, iar citirea se poate repeta. Discurile RW pot fi șterse și scrise din nou. DVD-RW este dimensionat, potrivit Wikipedia, pentru aproximativ o mie de rescrieri. Dacă vreți o copie de siguranță permanentă sau un CD cadou, alegeți R. Dacă schimbați des datele, alegeți RW.

Atenție la formate. DVD-R și DVD+R nu sunt direct compatibile între ele, deși unitățile hibride le citesc și le scriu pe amândouă. Wikipedia menționează că unele playere mai vechi sau mai ieftine acceptă doar DVD-R. Înainte de inscripționare pentru un player vechi, verificați deci ce discuri acceptă. În plus, sistemul de operare afișează o capacitate mai mică decât cea de pe ambalaj.

O unitate DVD externă citește datele cu un laser care detectează mici adâncituri de pe stratul reflectorizant al discului. Discul este din policarbonat, cu un strat subțire de aluminiu. La rotirea rapidă, un disc deteriorat se poate sparge, avertizează Wikipedia. De aceea nu introduceți în unitate discuri crăpate, îndoite sau vizibil deteriorate.

Viteza de citire se exprimă în multipli. La CD, 1x înseamnă aproximativ 150 KB/s. După erori repetate de citire, unitatea poate încetini, ca să citească discul mai sigur. O citire lentă nu înseamnă deci neapărat o defecțiune. Poate fi o protecție a discului, aleasă de unitate după erori repetate. Încercați alt disc. Pentru discurile RW, aceeași unitate optică externă trebuie să accepte tipul respectiv.

Țineți discurile de margine și păstrați-le în cutiile lor. Înainte de inscripționare verificați că aveți tipul potrivit de disc. Conform descrierii producătorului, unitatea are inscriptor de CD; pentru DVD verificați caracteristicile de scriere în pagina produsului. Salvați datele importante în cel puțin două locuri diferite, ca să nu le pierdeți. Cutia proprie protejează suprafața de zgârieturi și praf, care ar putea înrăutăți mai târziu citirea.

Dacă lucrați pe laptop, vă pot fi utile și suporturile pentru laptop. Pentru scris mai comod luați în calcul tastaturile și mouse-urile. Aceste accesorii pot completa comanda compactă a laptopului și ajută la organizarea spațiului de lucru. La fiecare, urmați descrierea produsului concret și propriile obiceiuri de lucru.

Alegeți accesoriile după felul în care lucrați cu calculatorul. Dacă îl folosiți acasă, la birou, veți aprecia un suport pentru laptop și o tastatură separată. În călătorii vor conta greutatea mică și dimensiunile reduse. La drum puneți unitatea DVD externă într-o husă, ca să nu se deterioreze. La depozitare lăsați puțin spațiu liber în jurul ei și nu așezați nimic greu deasupra.